Tezaurul cultural al României a fost întotdeauna o sursă de mândrie, dar și de provocări. Recent, un incident grav a zguduit comunitatea internațională: un muzeu din Olanda a fost ținta unui jaf în care au fost furate artefacte dacice de o valoare inestimabilă, inclusiv brățări de aur și celebrul coif de la Coțofenești. Această pierdere ne aduce în prim-plan povestea fascinantă a coifului, simbol al moștenirii traco-getice, și a omului care a contribuit la păstrarea acestuia în patrimoniul național.
Coiful de aur descoperit la Poiana-Coțofenești, în județul Prahova, nu este doar o relicvă istorică, ci o veritabilă capodoperă a artei antice, care continuă să atragă atenția specialiștilor și a publicului deopotrivă. Povestea sa implică o descoperire întâmplătoare, o donație generoasă și o valoare culturală inegalabilă, elemente care transformă acest artefact într-un simbol al identității românești. Contextul actual al jafului readuce în discuție nu doar importanța sa istorică, ci și nevoia de a proteja aceste piese prețioase, care fac parte din tezaurul cultural universal.
Parte a Tezaurului României, coiful de aur de la Coțofenești reprezintă una dintre cele mai valoroase descoperiri arheologice din istoria țării noastre. Această piesă unică, considerată o capodoperă a artei traco-getice, a captivat de-a lungul timpului atât cercetătorii, cât și publicul larg, nu doar prin măiestria execuției, ci și prin povestea fascinantă a descoperirii și donatorului său, Ion Marinescu Moreanu.
Descoperirea întâmplătoare care a schimbat istoria
Coiful a fost descoperit în 1928, în localitatea Poiana-Coțofenești, județul Prahova, de către câțiva copii care păzeau vitele pe malul râului Doftana. Aceștia au găsit obiectul strălucitor după o ploaie torențială, scormonind curioși în mal. Pentru copii, coiful era doar „o căciulă strălucitoare”, însă valoarea sa reală avea să fie dezvăluită ulterior.
Ion Marinescu Moreanu, un filantrop din Ploiești, a intrat în posesia coifului după ce l-a achiziționat de la familia unuia dintre copii cu suma impresionantă de 35.000 de lei, echivalentul unei averi la acea vreme. Cu intuiție și respect pentru valoarea istorică a artefactului, Moreanu l-a donat în 1929 Direcțiunii Arheologice, asigurând astfel păstrarea și studierea sa în condiții adecvate.
Capodopera artei traco-getice
Datând din secolul al IV-lea î.e.n., coiful este realizat integral din aur masiv, cântărind 770 de grame. Ornamentația sa impresionantă combină elemente traco-getice și influențe iraniano-persane, sugerând o sinteză artistică unică pentru acea perioadă. Decorul include motive apotropaice – ochi proeminenți și sprâncene întoarse, menite să alunge spiritele rele –, precum și scene de sacrificiu, figuri fantastice și animale mitologice.
Cele două obrăzare, decorate cu imagini detaliate, sunt considerate cele mai bine păstrate componente ale coifului, reprezentând războinici care sacrifică un berbec. În spate, sunt gravate figuri de harpii și grifoni, animale mitologice care reflectă imaginația și îndrăzneala artistică a meșterului necunoscut.
Descoperit în județul Prahova și numit „căciula strălucitoare” de donatorul său, coiful reprezintă o capodoperă a artei traco-getice, având o istorie fascinantă și o valoare istorică inestimabilă.
Descoperit în județul Prahova și numit „căciula strălucitoare” de donatorul său, coiful reprezintă o capodoperă a artei traco-getice, având o istorie fascinantă și o valoare istorică inestimabilă.
Povestea donatorului: un filantrop modest și vizionar
Ion Marinescu Moreanu, fiu de țărani săraci din satul Pietriș-Moreni, a reușit, prin determinare și inteligență, să își depășească condiția socială. După ce a luptat voluntar în Primul Război Mondial, s-a întors în Ploiești, unde și-a refăcut afacerea distrusă și a devenit unul dintre filantropii apreciați ai orașului. Gestul său de a dona coiful a demonstrat o profundă înțelegere a importanței patrimoniului cultural și o generozitate rară.
O comoară expusă pentru posteritate
După donația sa, coiful a fost expus inițial la Muzeul Național de Antichități, iar ulterior a fost mutat la Muzeul Național de Istorie a României, unde se află și astăzi, în sala dedicată Tezaurului. Din păcate, povestea găsitorului și a donatorului nu a fost menționată suficient de clar pe etichetele muzeale, deși amintirea lor rămâne vie prin mărturiile scrise ale cercetătorilor.
Coiful de la Coțofenești continuă să fie un simbol al măiestriei artistice și al moștenirii culturale traco-getice, amintind de vremurile când regii daci purtau astfel de obiecte ca semn al puterii și protecției divine. De asemenea, povestea sa este o lecție despre valoarea filantropiei și despre cum un gest altruist poate contribui la păstrarea istoriei pentru generațiile viitoare.