Durere fără margini la înmormântarea Alexandrei, studenta la Drept din Cluj care a murit chiar de ziua ei

2959

Alexandra, o tânără de doar 22 de ani, studentă la Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, a fost condusă ieri pe ultimul drum de către familie, prieteni și colegi. Pierderea ei a lăsat o rană adâncă în inimile tuturor celor care au cunoscut-o.

Destinul a fost nedrept cu Alexandra, care și-a găsit sfârșitul în ziua în care ar fi trebuit să-și celebreze viața. Suferea de o afecțiune cardiacă ce a învins-o în timp ce se afla la cabana familiei din localitatea Săsarm, județul Bistrița-Năsăud.

Era o tânără cu vise mari, o studentă eminentă ce își dorea să urmeze o carieră în Drept. Plecarea ei fulgerătoare a lăsat un gol imposibil de umplut pentru cei dragi, pentru profesorii care o admirau și pentru prietenii care o iubeau.

Ziua înmormântării a fost una apăsătoare. În Năsăud, lacrimile nu au contenit, iar durerea celor prezenți a fost de necuprins. Cuvintele preotului Crin-Triandafil Theodorescu au cutremurat audiența și au reflectat întreaga suferință a momentului:

„Astăzi am nevoie de toate rugăciunile lumii, de toată compasiunea ce mai poate fi adunată de pe marginea acestei lumi sfâșiate.

O îngrop pe Alexandra. Are 22 de ani. O văd și acum, când era copilă, purtând cu grație o pălărioară aristocratică alături de bunica ei. Erau ca regina și mica prințesă, cu zâmbete luminoase și o noblețe firească.

Azi le reunesc sub același pământ.

De două zile rostesc „Hristos a înviat” ca să nu mă prăbușesc. La priveghi i-am pus un scaun și i-am spus: Stai aici, iubito, și privește-mă. Am nevoie de tine, să nu cad.

Mihaela, mama ei… e o umbră de femeie. Aseară, în timpul cântărilor, și-a acoperit urechile, s-a ghemuit și a plâns tăcut, sfâșiată de o durere ce pare că a înghițit tot universul.

Nu am răspunsuri. Nu am cuvinte. Doar un mormânt în jurul căruia se strâng fărâmele celor rămași.”

Pierderea Alexandrei a reamintit tuturor cât de fragilă este viața și cât de nedreaptă poate fi uneori soarta. Iar acum, dincolo de durere, rămâne doar rugăciunea și amintirea unei fete luminoase, care ar fi meritat un viitor întreg.