La cinci luni de la pierderea dureroasă a fiicei lor, Andreea, Igor Cuciuc și soția sa, Diana, au pornit într-o călătorie spirituală în Israel, în speranța găsirii unei clipe de pace în mijlocul unei dureri care nu cunoaște alinare. Moartea fulgerătoare a adolescentei de doar 17 ani, în urma unui stop cardio-respirator, a lăsat un gol imens în sufletele părinților, un ecou tăcut care răsună zi de zi în fiecare gest, în fiecare amintire.
În Ierusalim, cu sufletul plecat în rugăciune
Aflat în Israel cu ocazia unui concert, artistul nu a ratat prilejul de a păși pe urmele credinței, împreună cu soția sa, în orașul sfânt al Ierusalimului. În Biserica Sfântului Mormânt, cei doi au aprins lumânări și s-au rugat cu lacrimi în ochi pentru sufletul Andreei. În acel loc încărcat de sfințenie, au simțit parcă prezența caldă a fiicei lor, ca o adiere blândă care le mângâia durerea.
„Ne rugăm în Ierusalim, eu și soția mea, cu inima frântă de dor. O simțim pe Andreea lângă noi – îngerul nostru cu zâmbetul ei senin. Doamne, ajută-ne să găsim puterea. Născătoare de Dumnezeu, nu ne părăsi!”, a mărturisit artistul, copleșit de emoții.
În acele momente tăcute, a avut loc un dialog al sufletelor – dincolo de timp și spațiu, o întâlnire nevăzută între părinți și fiica lor dragă.
Gânduri de dor la țărmul Galileei
Drumul lor prin Israel i-a purtat până la Marea Galileei, un loc sfânt, în care, potrivit Scripturilor, Iisus a săvârșit minuni. Acolo, privind valurile liniștite, Igor și-a deschis inima într-un nou mesaj profund, adresat fiicei sale:
„Dor imens de fiica mea, Andreea Cuciuc! Nu te vom uita niciodată. Te port mereu în gând și mă rog neîncetat pentru sufletul tău. Doamne, dă-ne putere! Sfinte Dumnezeule, miluiește-ne!”, a scris el, alăturând gândurilor sale câteva imagini liniștitoare din acel colț sacru.
Fanii artistului au fost profund mișcați de cuvintele lui, mai ales când a adăugat, cu o durere sfâșietoare:
„Am avut pe lume-o fiică, Andreea, un boboc de floricică.”
Israelul – un loc unde durerea se întâlnește cu speranța
Pentru familia Cuciuc, această vizită în Țara Sfântă a însemnat mai mult decât un simplu pelerinaj. A fost o încercare disperată de a regăsi o fărâmă de liniște, o punte între suferință și credință, între viața de aici și lumea nevăzută, unde fiica lor veghează cu același zâmbet luminos care le-a umplut inima de bucurie în vremurile fericite.
