În anii ’70, magazinele erau bine aprovizionate, oferind între 10 și 20 de tipuri de salam, brânză și carne. Fructele, atât cele autohtone, cât și cele exotice, se găseau din belșug: portocale, banane, mere, pere, cireșe (în sezon) și multe altele.
După prânz, obișnuiam să mănânc 3-4 mere, ca un al treilea fel de masă. Deficitul alimentar a început abia după anii ’80. În deceniul anterior, bananele, portocalele și alte fructe erau disponibile peste tot, iar afirmațiile contrare sunt pur și simplu neadevărate.
Spre exemplu, unii spun că în anii ’70, bananele se găseau greu și erau mereu verzi. Fals! Bananele coapte și aromate erau accesibile oricui. Cele verzi au devenit o problemă mult mai târziu, după 1980, iar mai apoi au dispărut complet. Obișnuiam să ne facem acasă suc de lămâie, doar stoarcând câteva lămâi, adăugând apă și puțin zahăr. Era o băutură răcoritoare excelentă, mai ales după orele petrecute jucând fotbal în praf.
Între anii ’70 și ’80, cu doar 4-6 lei puteai cumpăra 100-200 de grame de salam sau parizer, produse de o calitate net superioară față de cele de astăzi, fără aditivi și ingrediente îndoielnice. Pe când eram în clasa a II-a sau a III-a, mergeam în pauza mare la magazin și îmi cumpăram un corn cu salam cu bani lăsați de mama.
Taberele școlare erau accesibile aproape oricărui copil, costând între 300 și 500 de lei pentru 10-12 zile. Chiria pentru un apartament de trei camere era modică – doar 50 de lei vara și în jur de 100-120 de lei iarna. În paralel, salariul minim era de 1800 de lei și ulterior a crescut la 2000 de lei, iar salariul mediu ajungea la 2500 de lei. Statul nu percepea impozit pe salarii, iar taxele erau inexistente.
Sistemul de sănătate avea inițiative utile: stomatologul venea la școală pentru consultații și programări, iar medicii efectuau vizite la domiciliu pentru femeile însărcinate, atât înainte, cât și după naștere.
Dacă nu aveai un loc de muncă, poliția te lua de pe stradă și îți asigura un post, monitorizând ulterior prezența ta la serviciu. Șomajul nu exista. Statul oferea locuințe pentru foarte mulți oameni, aceștia plătind chirii simbolice de aproximativ 50 de lei lunar.
Transportul public era accesibil: un bilet de autobuz costa 50 de bani în anii ’70, ajungând la 1 leu în anii ’80 și la 1,20 lei în 1989.
Deși ultimii ani ai regimului au fost marcați de lipsuri și frig, cu magazine aproape goale, realitatea este că înainte de această perioadă lucrurile stăteau diferit. Îmi amintesc cum, între 1987 și 1989, în plină criză alimentară, mă mulțumeam cu conserve de pește, deși încă îmi aminteam gustul minunat al cornului cu salam din copilărie.
Curtea școlii era întotdeauna deschisă, inclusiv în vacanțe. Astăzi, faptul că aceste spații stau încuiate este o adevărată crimă pentru copii. În trecut, terenurile de joacă erau mereu pline: se juca fotbal de dimineață până seara, iar în lipsa unui teren, mingea sau racheta de tenis loveau zidurile școlii, acolo unde nu erau geamuri. Nimeni nu ne spunea nimic.
O zi întreagă la ștrand costa 3 lei pentru copii și, spre finalul anilor ’80, s-a scumpit la 5 lei. Chiar și așa, uneori mai săream gardul împreună cu prietenii. Dacă se întâmpla să spargem un geam la școală cu mingea, nu exista scandal – era pur și simplu înlocuit.
Bicicletele erau la mare căutare: mulți copii aveau Pegas, Pionier sau Tohan. Patinoarele erau frecventate de toți, iar uneori chiar se punea muzică și se oferea ceai cald.
Privind în urmă, îmi dau seama că am avut o copilărie minunată, într-un oraș de provincie, într-un cartier obișnuit. Nu am văzut copii triști sau lipsiți de joacă.
Când cineva spune că în anii ’70 abia puteai găsi câteva banane verzi în magazine, știu sigur că minte.
În 1989, salariile profesorilor variau între 2200 și 3500 de lei, în funcție de vechime și gradele didactice. Mama, care era profesoară, primea un astfel de salariu. Inginerii erau remunerați puțin mai bine decât profesorii cu aceleași grade și experiență.
Un debutant începea întotdeauna cu salariul minim de 1800-2000 de lei, dar după câteva luni era promovat la următorul nivel salarial din domeniul său.
